Obiective turistice

Zona turistică Padiș este situată în sud-estul județului Bihor, în ramura nordică a Munților Bihor, pe raza comunei Pietroasa, până la granița cu județele Cluj și Alba. Cea mai mare parte a zonei turistice Padiș se prezintă ca un platou carstic, cu altitudinea medie de 1200 metri, mărginit de abrupturi, între care se găsesc văi sălbatice, cu ape repezi, chei adânci, canioane, doline, ponoare, izbucuri, peșteri chiar și cu gheață (Ghețarul Focul viu).

Pădurile din zona Padiș sunt alcătuite din molid și fag. În golurile alpine predomină ierburile, de asemenea se întâlnesc afinișurile, tufișuri de ienupăr și jneapăn. În septembrie, pădurile din zonă sunt străbătute de localnici, dar și de turiști în căutare de afine și ciuperci.

Numeroase specii de animale sălbatice trăiesc în zonă precum urși, mistreți, cerbi și căprioare, lupi, cocoși de munte, veverițe, iar în paraiele de munte abundă păstrăvii. Clima este umedă și rece. Temperatura medie anuală ajungând la 3 grade Celsius, vara urcând până la 25 de grade Celsius.

Zăpada cade în noiembrie și ține până în aprilie. Pe platou, datorită reliefului carstic, are loc un fenomen climatic aparte. Aerul rece, neputându-se scurge pe văi, seara, se acumulează în doline, în care se află lacuri, care ziua acumulează căldură.

Seara, aerul cald de deasupra lacurilor se ridică și pătrunde în stratul de aer rece, captiv deasupra platoului. Astfel, are loc o condensare, care dă naștere la o ceață deasă, un strat de un metru înălțime, care se târăște pe pământ, binecunoscuta ceață padișană.

Aflată într-o zonă de chei și dealuri, la poalele Munților Bihor, cascada Oselu oferă un spectacol încântător.
Situată pe valea cu același nume, în imediata apropiere de confluenta cu Valea Boga, afluent al Văii Bulzului Cascada Oselu are o cădere aproape verticală (5 trepte) și o înălțime de circa 10 m.

Bine integrată în peisajul inedit din zonă, cascada poate fi vizitată pe toată perioada anului.

Iubitorii de natură și de munte vor fi încântați de sălbăticia zonei și de frumusețea peisajului. Fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din Crișana, Cascada Oselu merită vizitată.

Una din cele mai interesante peșteri din România, Peștera Coliboaia se află pe Valea Sighistelului, la 5 km amonte de satul cu același nume din Județul Bihor.
Intrarea are o înălțime de aproximativ 2 m și este de formă triunghiulară.
Cea mai importantă zonă a peșterii este ultima treime, unde pereții sunt împodobiți cu formațiuni stalagmitice. Peștera este străbătută și de un curs de apă subteran.

Fiind vorba de o peșteră activă, cu puncte mai dificile pe traseu, parcurgerea galeriei necesită elemente de echipament speologic (salopete, cizme și scări speologice). Lungimea totală a peșterii este de 750 m.

În Peștera Coliboaia au fost descoperite la începutul anului 2010 mai multe picturi ce pot fi încadrate ca aparținând unei perioade vechi a artei parietale.

Descoperirea a fost făcută de speologii Tudor Rus Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura Tociu și Marius Kenesz.

Picturile reprezintă diverse animale: un bizon, un cal, o felină, un cap de urs și doi rinoceri.
Au mai fost descoperite oseminte și urme de gheare ale ursului de peșteră (ursus spealeus).

Peștera Urșilor ne ademenește prin frumusețile sale arhitecturale, adevărate sculpturi realizate chiar de către natură.
Astfel, putem vorbi despre “Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Urșilor”, “Lacul cu nuferi”, “Căsuță Piticilor” și “Sfatul Bătrânilor”, întrucât fiecare statuetă creată de legile naturii a fost astfel denumită de către om.

Cu toate că lasă loc unor frumuseți cu adevărat impresionante, peștera nu a fost o descoperire naturală, fiind creată artificial în timpul dinamitării unor cariere de marmură.
Peștera Urșilor se află situată în Munții Apuseni, în apropierea comunei Pietroasa, la o altitudine de 842 m. Are o dimensiune de-a dreptul impresionantă, măsurând mai bine de 1500 m, având două galerii suprapuse. Aici putem admira stalactitele și stalagmitele, dar și urmele ursului de caverna, dispărut acum mai bine de 15.000 de ani, dar și oase de capra neagră, hiena de peșteră, leu sau ibex.

Legenda
Denumirea peșterei vine de la urmele de oase ale urșilor ce au colindat aceste regiuni acum mai bine de 15000 de ani. Atunci când aceștia se apropiau de sfârșit, urșii veneau aici și se adăposteau până când li se apropia sfârșitul. Se spune că fiecare urs venea aici urmând ritualul strămoșilor lui, fiind un adevărat obicei al acestor animale, peștera devenind un adevărat mormânt pentru acestea.

Traseul până la peșteră va putea fi parcurs numai cu autoturismul, dar și cu alte mijloace de transport în comun care își desfășoară activitatea în aceste locuri. Nu trebuie să uitam că temperatura în regiune este una destul de mică chiar și pe timp de vară, atingând un maxim de 10 grade Celsius.

Peștera de la Zapodie face parte din complexul carstic Groapa de la Barsa, aflat în Munții Apuseni, zona Padiș.
Intrarea în peșteră se află la altitudinea de 1090 m și are forma ogivală, fiind săpată în peretele ce închide mica Vale Zapodie. Impresia generala este că Peștera de la Zapodie ar fi ponorul acestei văi, în realitate însă, Valea Zapodie dispare în patul văii, la 40 m amonte de peșteră.

Prima sală adăpostește un ghețar temporar, iar în partea finală galeria prezintă numeroase meandre.

Peștera de la Zapodie drenează în subteran întreaga apă din Groapa de la Barsa. Cursul Sudic, care vine din Peștera Neagră, drenează astfel micul bazin închis Stevia Lupii, pâraiele central-sudice din Groapa de la Barsa și rețeaua de doline din jurul Ghețarului de la Focul Viu. Cursul Nordic drenează Ghețarul de la Barsa și toate dolinele și pâraiele central-nordice din Groapa de la Barsa

Este una dintre cele mai greu accesibile peșteri din țară, vizitarea ei necesitând o bună pregătire fizică și tehnică. Sunt necesare costume impermeabile, surse multiple de iluminat, corzi, blocatoare coborâtoare, barcă, pitoane.

Cheile Galbenei este situată în sud-vestul și vestul Bazinului închis Padiș – Cetățile Ponorului, în afara acestuia, și reprezintă un culoar de drenare spre Depresiunea Beiusului a majorității apelor din Bazinul Padiș. Valea Izbucul Galbenei este tăiată adânc în masivul de calcare, dând naștere uneia din cele mai grandioase chei din Apuseni. Abrupturi de sute de metri, arcade naturale, peșteri ale căror guri se deschid în mijlocul pereților și cursul tumultuos al apei cu cascade, imense marmite și câteva tunele subterane pe parcurs dau acestei regiuni un aspect de sălbăticie fără seamăn.

Sectorul din aval, până la confluența cu Crisul Pietros, numit și Cheile Jgheabului, este deosebit de spectaculos prin cascadele din zonele de confluență cu afluenții de pe partea stângă.

În apropiere de Cheile Galbenei, există câteva obiective turistice: Cetățile Ponorului, Cascada Evantai, Peștera Caput și Poiana Florilor.

Bine de știut:
Nu se recomandă parcurgerea lui pe vreme rea sau în perioadele de viituri.

Biserica de lemn a fost ridicată în anul 1715.
Începutul acestei biserici este fixat de o inscripţie lungă pe peretele vestic, la dreapta intrării: „Când au gătat meşterii besiareaca în luna lui cireşia de 25 zile ani de la naşterea lu Hs 1715”.

În urma unei renovări majore, probabil la 1901 sau în decursul secolului 19, biserica a primit aspectul unei biserici de zid. Cu această ocazie a fost refăcută învelitoarea turnului într-un stil barocizant, a fost adausă o suprastructură butei şi turnul a fost descărcat prin stâlpi de zid în interiorul pronaosului. Unul din stâlpi este defapt un coş ce indică efortul de a mării comfortul interior. Tot atunci trebuie că au fost îmbrăcaţi cu pământ pereţii exteriori şi repictaţi în interior.

Decoraţia acestei biserici, îndeosebi portalele şi cioplitura grindei interioare, are elemente comune cu bisericile de lemn din Bălan Josani şi Totoreni. La acestea se pot adăuga biserica de lemn din Hinchiriş şi cea dispărută din Valcău de Jos.